Frilozitate

Sufer de frilozitate dacă îmi este frică de frig sau am o sensibilitate ridicată la frig.

Această frilozitate apare de obicei în urma unei experiențe de separare de o persoană, un animal sau un obiect (de exemplu, o jucărie de pluș) la care țineam mult și știu că nu va mai reveni niciodată.

Trăiesc un mare gol, un mare frig deoarece mi-am pierdut iubirea, atenția și contactul fizic cu ceea ce îmi era drag.

Mă simt singur și lipsit de căldura umană.

Adesea, acest sentiment este legat de relația cu tatăl meu, în care simt un gol, o distanțare, o absență.

Timiditatea mea accentuează această senzație de răceală.

Mai ales dacă sunt copil și cred sau mi s-a spus că atunci când cineva pleacă (moare) merge în cer.

Dar în cer e frig! Și eu încep să fiu friguros, deoarece, cred că, dacă voi fi în contact cu frigul, voi fi și în contact cu persoana dragă care a murit!

Conștientizez faptul că am nevoie de mai multă căldură în viața mea, de mai multă iubire sau am nevoie să mă reconciliez cu cei care m-au separat de ceea ce reprezenta pentru mine iubirea.

Este important să conștientizez evenimentul care a declanșat frilozitatea și să accept cu adevărat absența persoanei, obiectului sau animalului de care am fost separat, pentru a mă împăca cu mine însumi și cu situația.

Acceptare

Accept faptul că îmi este foarte greu să îmi ofer acea căldură de care am atât de mare nevoie.

Am tendința să mă denigrez, împiedicând astfel iubirea să circule în interiorul meu.

Angoasa pe care o trăiesc mă face să mă retrag în sinea mea, refugiindu-mă în gândurile mele.

Am nevoie să ies din cochilia mea și să exprim ceea ce sunt.

Acceptând iubirea, reiau contactul cu mine însumi și cu cei din jurul meu.