Coma

Coma poate surveni în urma unui accident și reprezintă o alterare parțială sau totală a stării de conștiență.

Este posibil ca, chiar înainte de a intra în comă, să fi avut o experiență în care am simțit moartea apropiindu-se, ca și cum “mi-ar fi sunat ceasul”.

În momentul în care am întâlnit conștient moartea, coma a intervenit pentru a o alunga în ultimul moment.

Conștiința se deconectează. Adesea, după revenirea din comă, memoria șterge momentele traumatizante, ca și cum aș fi din nou în siguranță după ce am fost în pericol.

Un accident poate fi provocat de vinovăția legată de evitarea unei persoane sau a unei situații.

Dacă îmi este greu să rezolv această vinovăție, mă refugiez în comă.

Pot să mă simt neputincios în fața unei situații destabilizante, lucru care mă face furios.

Am nevoie de schimbări majore în viața mea, dar nu sunt capabil să le fac. În această stare, mă pot odihni într-o “peșteră” unde nimeni nu mă poate deranja sau dicta ce să fac.

Regăsesc un sentiment de libertate, o stare în care nu trebuie să dau socoteală nimănui, pentru moment.

Cuvântul “coma” provine din grecescul “koma”, care înseamnă “somn profund”.

Această stare este legată de dorința intensă de a fugi de o situație sau de o persoană.

Interiorul meu este atât de afectat încât mă retrag în mine însumi, trăind disperare, singurătate sau frustrare.

Vreau să devin insensibil la dificultățile vieții și mă protejez prin acest somn adânc.

Devin insensibil la tot ce se întâmplă în jurul meu și prefer să rămân în această stare de inconștiență până când viața mea devine mai plăcută.

Trebuie să iau o decizie: să trăiesc sau să plec. Aceeași decizie apare și în cazul comei diabetice, provocată de un exces de glucoză în sânge, mai ales în creier.

Tristețea mea este atât de mare încât vreau să fug din lumea în care trăiesc, iar furia mea este la fel de mare.

Chiar dacă starea de comă poate dura săptămâni, luni sau chiar ani, este foarte important ca cei apropiați să îmi manifeste iubire și afecțiune, spunându-mi că decizia de a pleca sau de a rămâne îmi aparține.

Cei apropiați trebuie să trăiască detașarea necesară pentru a evita să mă rețină împotriva voinței mele.

Când sunt în comă, creierul meu poate fi activ într-o asemenea măsură încât pot auzi oamenii care vorbesc sau le pot simți prezența și impresiile, chiar dacă eu nu mă pot mișca sau exprima. Frica de moarte mă poate reține în această stare de inconștiență.

Trebuie să mă asigur și să îmi spun că pot pleca în siguranță dacă îmi doresc acest lucru.

Dacă percep energiile unei persoane în comă, pot observa o ruptură importantă a liniilor energetice, în funcție de adâncimea stării de comă.

Ar fi indicat un tratament energetic pentru a regla situația și a readuce persoana în starea de AICI ȘI ACUM.

Acceptare

Este important să mă asigur și să îmi spun că voi avea tot ajutorul necesar.

Accept să am toate capacitățile și calitățile necesare pentru a duce la capăt toate proiectele mele.

Știu că schimbările necesare în viața mea se vor petrece pentru binele meu și al celor din jurul meu.