Cred că sănătatea este un dar cu care venim pe lume fiecare dintre noi.

Sursa creatoare, în inteligența și generozitatea sa, ne-a înzestrat cu tot ce avem nevoie pentru călătoria vieții: harta, ghizi, indicatoare și resurse de tot felul.

Starea de sănătate este rezultatul capacității noastre de a ne conecta la planul înalt din care facem parte cu toții.

Totuși, deși ne propunem o țintă și un drum clar pentru a ajunge acolo, se întâmplă să ne rătăcim.

Uneori, o cale ce pare mai scurtă, mai frumoasă sau mai răcoroasă decât drumul ales inițial ne atrage și ne abatem de la traseu.

Ne putem îndepărta puțin, realizând apoi că aleea nu duce nicăieri și ne întoarcem, sau ne îndepărtăm atât de mult încât nu mai avem timp să ne întoarcem, chiar dacă avem resurse.

Alteori avem timp, dar resursele cu care am fost înzestrați la începutul călătoriei sunt limitate.

Sănătatea dispare acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu sine și cu ceilalți, frica, neîncrederea, vina, resentimentul, uitarea iubirii.

Aceste manifestări încep să apară în viața noastră odată cu deconectarea de la resursele abundente cu care am fost înzestrați, prin ignorarea legilor și principiilor universului.

Am fost creați ca trup, minte și suflet, fiecare parte a noastră fiind strâns legată între ele și conectată la sursa creatoare.

Când legătura dintre aceste părți slăbește sau se rupe, ființa noastră ca întreg pierde contactul cu sursa, iar singurele resurse pe care ne putem baza sunt cele interioare, din zestrea inițială.

Când mintea noastră suferă din cauza neînțelegerii, epuizării, suprasolicitării sau altor motive, sufletul și trupul suferă la fel de mult.

Când inima noastră este rănită, dezamăgită sau însingurată, trupul și mintea suferă și ele.

Când trupul nostru este bolnav din cauza neglijenței, agresiunilor sau intoxicațiilor, mintea și sufletul suferă în egală măsură.

Când una dintre aceste părți suferă, manifestăm frică, neîncredere, îndoială, conflicte interioare și vinovăție, exact acele manifestări care stau la originea bolii.

Intrăm într-un cerc vicios, pe o spirală descendentă, într-un labirint întunecat.

Odată rătăciți și deconectați de la cale și sursă, proviziile devin din ce în ce mai sărace, iar noi din ce în ce mai speriați.

Boala și starea de rău ne țin triști, cu ochii în pământ și brațele neputincioase.

Căutăm disperat ieșirea și adesea rătăcim și mai mult, afundându-ne și mai tare.

Nu orice luminiș este destinația și nu orice izvor este vindecător.

Pentru a ieși din fundătura în care ne-am aflat bolnavi, trebuie să facem o „cale întoarsă” cu mintea și cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, gând, emoție, conflict, slăbiciune, traumă sau teamă care ne-a determinat să facem primul pas greșit.

Ieșirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nu prin continuarea drumului înainte.

Ieșirea din labirintul întunecat se face prin inspirație, nu prin căutarea unor repere orbecăind.

Ieșirea din spirala descendentă se face printr-un salt în înălțime sau prin urcarea treaptă cu treaptă, nu prin săpături în adâncime.

Ieșirea dintr-o prăpastie adâncă se poate face doar prin zbor.

Vindecarea presupune credința în sursa creatoare și încrederea în resursele interioare.

Odată ce ai ajuns, cu mintea și cu inima, la punctul în care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei și reluarea călătoriei sunt posibile.

Chiar și atunci când resursele trupului de a parcurge drumul înapoi sunt limitate sau aproape inexistente, ai nevoie de credință și încredere că vei reuși – prin intuiție, printr-un pas lateral, prin salt în înălțime sau prin zbor.

Vindecarea nu este neapărat la capătul unei căi vindecătoare.

Ea este, de cele mai multe ori, chiar calea spre vindecare.

Iar această cale trece întotdeauna prin punctul în care mintea, inima și trupul se unesc și devin una cu energia creatoare și cu iubirea.

Vindecarea este în tine.

Sper din tot sufletul ca această lucrare, pe care am bucuria să o editez, să te ghideze către acel loc din tine unde vei găsi resursa vindecătoare cu care ai fost înzestrat.