Oasele

Oasele reprezintă structura solidă a corpului meu, susținerea sa, arborele vieții.

În interiorul oaselor se află măduva, esența profundă a ființei mele, unde se formează celulele imunitare care mă protejează.

Energia rinichilor, care este legată de încrederea în sine și siguranță, hrănește oasele și măduva, de unde provine expresia „a avea rinichii puternici”.

Oasele constituie fundația de bază, armătura pe care este construită întreaga mea ființă și susținerea emoțională a corpului meu.

De asemenea, oasele sunt asociate cu structura legilor și principiilor fundamentale care guvernează viața mea de zi cu zi, fiind aplicate de autorități precum poliția, profesorii sau părinții pentru a menține ordinea și a-mi oferi sprijin.

În copilărie, pe măsură ce cresc, mă raportez la autoritate, iar această raportare poate evolua semnificativ, mai ales dacă, de exemplu, ajung la înălțimea mamei mele și ea este o persoană autoritară.

Afecțiunile sau bolile oaselor, inclusiv cancerul osos, reflectă o formă de protest față de autoritate, față de care pot ajunge să mă revolt.

Mă simt incapabil să acționez într-o situație impusă de principii sau legi existente, având impresia că „mi se pun piedici”.

Mă opun autorității și mă întreb dacă mă simt profund tulburat sau nesigur în privința convingerilor mele fundamentale.

Sunt dezamăgit de anumite aspecte ale vieții mele și de societate în general, ceea ce poate genera un sentiment de descurajare.

Dacă oasele mele sunt afectate de o boală sau afecțiune, ar trebui să reflectez asupra aspectelor personalității mele pe care le devalorizez, poate până la punctul în care doresc ca ele să dispară.

Valoarea mea ca ființă umană este pusă sub semnul întrebării, iar acest lucru mă face să mă simt distrus sau învins de ceilalți.

Fie mă devalorizez și îmi este greu să mă fac respectat, fie mă ascund în spatele unei imagini dure și reci, încercând să dau impresia că pot controla totul, deși, în interior, tremur de frică la gândul de a-mi confrunta emoțiile.

Mă simt slab, lipsit de apărare și chiar inert. Mă simt inferior și îmi este greu să stau drept.

Într-un fel, mă simt ca și cum aș fi murit deja, fără dorințe, simțindu-mă ca un nimic. Viața mea se învârte în jurul unui gol și al lipsei de sens.

Nu-mi permit să fac greșeli și sunt extrem de auster în viața de zi cu zi. Este posibil să fi încălcat anumite legi și acum să simt vinovăție și remușcări.

Dacă îmi rup un os, ar trebui să mă întreb ce s-a „spart” în viața mea.

O afecțiune a oaselor indică faptul că uneori mă simt deconectat sau lipsit de structură.

Corpul meu îmi transmite un S.O.S. Îmi dau voie să fiu mai flexibil cu mine însumi și să nu mă mai supun unor presiuni inutile.

Îmi acord timp pentru reflecție interioară și, la nevoie, cer ajutorul celorlalți pentru a vedea mai clar deciziile pe care trebuie să le iau.

Am încredere că totul este la locul său și că sunt ghidat corespunzător.

La fel ca un arhitect, pot și eu să-mi construiesc viața cu toate elementele pe care le doresc.

Acceptare

Îmi accept nevoia de a înceta să mă tem și învăț să am încredere în mine.