Intestine. Diaree
Diareea se manifestă prin eliminarea frecventă, acută sau cronică, a scaunului, datorită trecerii rapide a alimentelor prin intestin, fără a fi complet asimilate.
Aceasta poate dura o perioadă scurtă sau poate deveni cronică (mai mult de trei săptămâni).
Deseori, diareea este provocată de dorința de a evita sau de a scăpa de o situație sau realitate neplăcută sau nouă pentru mine.
Mă simt copleșit de idei noi și nu am timp să le integrez.
Îmi doresc ca anumite lucruri din viața mea să avanseze mai repede, ceea ce îmi provoacă nerăbdare.
Mă simt prins într-o capcană de o nouă experiență și sensibilitatea mea este bulversată.
Poate mă simt constrâns de obligații sau de lege, iar auto-critica și disperarea mă copleșesc.
Am trăit o situație în care m-am simțit păcălit și vreau să elimin acea amintire cât mai repede.
Mă simt dezamăgit și amorțit, având o imagine de sine foarte negativă.
Mă simt vinovat și depășit de evenimente.
În relațiile intime, îmi este greu să accept iubirea, tandrețea și bunătatea altora.
Trăiesc o dependență care mă face incapabil să acționez.
Nu este vorba despre mâncare, ci despre gânduri care nu îmi mai sunt utile.
Vreau să elimin tot ce este periculos sau murdar, dar, cum nu pot face asta prin cuvinte, corpul meu exprimă altfel.
Dacă păstrez mult timp ideea de respingere sau sentimentele de respingere (teama de a fi respins sau dorința de a-i respinge pe alții) sau mă simt prizonier într-o situație, există mari șanse să sufer de diaree.
Mă simt atât de copleșit de evenimente încât vreau să se termine cât mai repede.
Simultan, las să iasă emoțiile negative asociate acestor evenimente.
Mă simt neputincios și prefer să fug decât să înfrunt evenimentele. Îmi este greu să spun “nu” și să mă respect.
Intestinul refuză digestia și elimină imediat ceea ce vreau să elimin din viața mea.
Caut să-mi găsesc identitatea și să corespund așteptărilor părinților mei.
Dacă nu ascult semnalele vieții, poate apărea diareea spontană.
Aceleași emoții apar și în cazul holerei, deoarece, nefiind conștient de puterile mele creatoare, cred că siguranța mea depinde de ceva extern (Dumnezeu, guvernul etc.).
Mă simt neputincios, disperat și fără resurse. Mă condamn la nefericire.
Acceptare
Accept să îmi acord timp pentru a-mi vedea, simți și asculta inima, pentru a înțelege ce se întâmplă în viața mea.
Astfel, integrez și asimilez situațiile din viața mea și din trecutul meu.
Când sunt cu adevărat liniștit, îmi dau seama cât de grăbit eram și nu aveam timp să observ bunătatea și frumusețea vieții.
Corpul meu mă avertizează că trebuie să am încredere în viață și că sunt sprijinit întotdeauna. Îmi accept forțele interioare creatoare.
Accept faptul că merit să fiu fericit, să am propriul meu spațiu, în care să trăiesc respectându-mă pe mine și pe ceilalți.
Oriunde aș trăi în lume, pot să creez o lume mai bună, în care totul este armonios.
Unii turiști, când vizitează țări în curs de dezvoltare, se îmbolnăvesc de diareea turiștilor.
Descoperirea unei sărăcii devastatoare și a mizeriei le deschide inima și le perturbă mentalul și corpul fizic.
De obicei, este o reacție inconștientă, care arată cât de atașați sunt de un anumit confort sau stil de viață.
