Incubatorul de bebeluși

Faptul de a fi plasat în incubator este pentru mine o problemă de supraviețuire și acest lucru se realizează mai ales prin creșterea în greutate.

Mai târziu, este posibil să am dificultăți legate de pierderea în greutate, deoarece încă de la naștere am înregistrat necesitatea de a avea rezerve de grăsime pentru a putea supraviețui.

Dacă, dimpotrivă, m-am născut mai târziu decât termenul, voi avea dificultăți în a fi punctual și a face lucrurile la timp.

Am nevoie de mai mult timp și mă simt bulversat de lucrurile pe care le am de făcut.

Îmi place ca lucrurile să fie făcute în felul meu.

Aș putea manifesta agresivitate față de persoanele care încearcă să mă facă să mă simt vinovat de întârzierile mele, deoarece am impresia că sunt întârziat din cauza evenimentelor exterioare.

Am tendința de a gândi mult înainte de a acționa și îmi este greu să iau decizii.

În viață, este posibil să am tendința de a mă agăța de persoanele cu care mă simt în largul meu.

Poate că mama voia să mă țină mai mult cu ea și își făcea griji pentru mine, bucurându-se să mă simt în burtica ei sau poate eu eram cel care voia să rămân în fuziune cu ea?

Faptul de a mă fi născut fie prea devreme, fie prea târziu determină în general situații conflictuale legate de timp.

Acceptare

Accept să învăț să gestionez timpul pentru a face bine lucrurile și a avea timp pentru mine.

În loc să trăiesc tot timpul în viitor sau în trecut, învăț să trăiesc în prezent.

Naștere provocată

O naștere care trebuie provocată denotă adesea faptul că nu eram pregătit să vin pe lume, ceea ce poate genera multă frustrare ce mă va însoți pe tot parcursul vieții.

Pot deveni neîncrezător față de cei din jurul meu.

Nașterea provocată sau nașterea prin cezariană pot determina copilul să fie frustrat sau furios, deoarece nu este pregătit să vină pe lume: simte frica mamei sale sau îi este frică de sine însuși.

Tăietura din cezariană este foarte drastică, copilul fiind scos brusc din pântecele mamei.

Acest fapt poate provoca frustrări, ieșirea prea rapidă din mediul familiar fiind percepută ca o traumă.

De aceea, acești nou-născuți plâng mult în primele luni de la naștere.

Uneori, medicul este cel care decide să provoace nașterea.

În viața cotidiană, acest lucru se poate reflecta în nevoia ca altcineva să ia deciziile pentru mine.

Sau aș putea avea o reacție total opusă, să nu suport deloc ca ceilalți să ia deciziile în locul meu, să nu îmi las soarta în mâinile altcuiva.

În acest caz, doar opinia mea contează, deoarece inconștient îmi amintesc că în timpul nașterii mele nu am fost consultat pentru a ști când eram pregătit să vin pe lume.

În cazul în care mama mea a avut nevoie de anestezie pentru a mă aduce pe lume, este posibil să am tendința de a adormi tot timpul și de a “anestezia” realitatea.

Nu percep lucrurile clar și interpretez evenimentele în funcție de fricile pe care le am.

Este vorba despre o formă de fugă, asemănătoare unui drog, fiind “ametit”, “înghețat”, evit să intru în contact cu emoțiile și cu fricile mele.

Îmi este greu să primesc mângâierile și este posibil să am boli de piele.

Acceptare

Îmi este frică de durere, am tendința să fiu distras la muncă și să am dificultăți în a accepta să îndeplinesc sarcini care cer mult timp și multă energie.