Dependenta din punct de vedere emoțional

Dependența este legată de un gol interior profund și de o tentativă exterioară de a umple o nevoie de iubire de sine sau o lipsă afectivă legată de unul dintre părinți.

Prin dependență (alcool, droguri, mâncare, fumat, sport, sex, muncă), încerc să umplu acest gol, această disperare și tristețe.

Viața mea este lipsită de sens și nu îmi satisface dorințele cele mai profunde.

Trăiesc o revoltă față de lumea exterioară și am dificultăți în a-mi îngriji ego-ul.

Nu reușesc să mă iubesc așa cum sunt, iar această incapacitate temporară se manifestă prin furie și ranchiună față de univers.

Mă aflu într-o închisoare psihologică, fiind sclavul unei substanțe sau unui comportament.

Dependența este un substitut care mă ajută să trăiesc temporar într-o lume fără probleme.

Alcoolul îmi oferă un anumit extaz și amețeală față de realitate.

Drogurile mă conduc spre senzații noi, dorind să ating culmi necunoscute ale conștiinței.

Am impresia că mă simt în siguranță și într-o lume plăcută, dar mai devreme sau mai târziu mă confrunt cu nesiguranța mea, incertitudinile și fricile mele.

Fumatul mă ajută să “afum” emoțiile, ascunzându-le în fum.

Mâncarea umple o lipsă de tandrețe și iubire.

Dependența de dulciuri indică un gol față de căldura umană și tandrețe și respingerea dorințelor mele.

Orice formă de dependență provoacă reacții în corp, care sunt negative.

Dacă dependența este puternică (de exemplu, droguri), pot apărea frici necontrolate (nevroze).

Dependența se poate manifesta prin tendințe greu de controlat (de exemplu, sexuale).

Primul pas important este să conștientizez situația în care mă aflu.

Acest lucru cere multă iubire și curaj pentru a înfrunta și pentru a distruge această formă de sclavie care îmi afectează viața.

Identific lipsa pe care o am în viață și de care încerc să fug atunci când mă pierd în altceva (droguri, de exemplu) sau în cineva.

Dorința mea de a trăi este mare, dar am impresia că nu voi reuși. Mă simt ca un pierzător.

Nu am locul meu în propria viață și în societate.

Îmi măsor fericirea în funcție de reușitele celorlalți.

Această dependență mă face să trăiesc un eșec după altul, conferindu-mi un sentiment de neputință.

Trebuie să las deoparte partea din mine care se simte vinovată și rușinată din cauza acestei dependențe.

Judecându-mă și criticându-mă pentru că trebuie să îmi schimb comportamentul nu face decât să amplifice furia și dificultatea de a mă elibera de ea.

Mi-e teamă de eșec și de trecutul meu.

Acceptarea

Accept să fiu deschis față de necunoscut, spre calea care mă va conduce spre obiectivele mele de împlinire de sine.

Iubirea necondiționată este începutul vindecării mele.

Îi consult pe ceilalți, caut, verific și fac primii pași. Îmi îmblânzesc emoțiile interioare, deoarece acestea fac parte din adevărata mea personalitate.

Caut metode de vindecare naturală care mă pot ajuta să mă centrez, să fiu în armonie și să-mi sporesc forțele interioare pentru a integra cu dragoste diversele lipsuri din copilărie.

Îmi evaluez responsabilitățile și reintru în contact cu ființa divină care sunt.

Astfel, pot ieși din dependență și deveni autonom, deoarece merit să fiu respectat și iubit și îmi accept din plin valoarea și calitățile, care fac din mine o ființă excepțională.