Căscatul și impactul la nivel emoțional
Jacques Martel, în “Dicționarul bolilor și afecțiunilor – Cauzele subtile ale simptomelor”, descrie cascatul ca fiind “un reflex de imitare naturală”, mai mult sau mai puțin acceptat în societate, în funcție de obiceiurile fiecăruia.
Este “natural” deoarece nu există un tratament medical pentru a-l trata.
Este o “imitare” deoarece apare în mod impulsiv și inconștient atunci când o persoană vede pe altcineva cascând.
Este un semn de somnolență, oboseală, epuizare și exprimă nevoia de a-și reface forțele.
Poate fi și un semn de insatisfacție alimentară, cascând atunci când nu a mâncat suficient sau când digestia este lentă.
Cine mă plictisește și pe cine nu diger în viața mea?
Sau mă plictisesc atât de tare încât nu mă mai suport pe mine însumi?
Atunci când sunt singur și mă uit la televizor sau când sunt cu cineva care nu-mi place, exprim acest lucru inconștient prin cascat.
“Vreau să fiu lăsat în pace!”
Îmi exprim insatisfacția și doresc să resping inamicul, să mă apăr.
Nu vreau să fie cineva prea aproape de mine!
Afirmații
Cascatul este o parte naturală a vieții și îl accept cu iubire și deschidere.
Este important să permitem acestei forme de exprimare corporală să se manifeste, chiar dacă în trecut era criticată de educație.
Renunț la rezistența mea și permit celorlalți să se apropie de mine și să aibă grijă de mine.
