Bruxism. Scrâșnirea dinților

Dinții reprezintă deciziile și o anumită formă de agresivitate.

Scrâșnirea dinților, sau bruxismul, indică o furie inconștientă care iese la suprafață, o furie refulată ce se exprimă mai ales noaptea.

Aceasta reflectă o mare nervozitate interioară și reținerea de a face sau a spune anumite lucruri.

Incapacitatea de a lua decizii clare și precise se manifestă prin scrâșnirea dinților, care devine expresia fizică a tristeții și agresivității reprimate față de o situație insuportabilă.

Asemenea unei uși care scârțâie, scrâșnirea dinților dezvăluie frica de a mă deschide pentru a lua decizii, iar zgomotul exprimă un geamăt interior, sentimentul că sunt prins într-o capcană.

Vorbesc în liniște pentru a elibera ceea ce nu pot exprima prin cuvinte, toate lucrurile rămase nespuse, îngropate în interiorul meu pe parcursul zilei.

Copiii sunt adesea afectați de bruxism deoarece, de la o vârstă fragedă, învață despre relațiile de autoritate și jocurile de putere existente.

Dacă îmi este frică să-mi exprim opiniile și mă simt “prea mic” în fața părinților, a bonei sau a învățătorilor, ajung să scrâșnesc din dinți. Indiferent de vârstă, bruxismul indică o tensiune interioară puternică.

Trăiesc o mare dualitate între minte și inimă, iar rezultatul este pasivitatea.

Acceptare

Accept să conștientizez această stare fără a o reprima și să o exprim așa cum o trăiesc în prezent.

Îmi accept sensibilitatea și emoțiile care ies la suprafață, realizând că incertitudinile mele mă determină să trăiesc mai multă tensiune interioară decât preluarea inițiativelor necesare.

Când iau o decizie, mă eliberez și mă simt mai împlinit.