Artrita. Cauza sau consecinta gandurilor.
Artrita este o afecțiune care implică inflamația unei articulații, putând afecta orice parte a sistemului locomotor.
Una dintre cele mai comune forme de artrită este poliartrita reumatoidă.
Această afecțiune se caracterizează prin inflamație, rigiditate musculară și durere, care, dintr-o perspectivă metafizică, pot corespunde unor stări interioare de închidere, critică, supărare, tristețe sau furie.
Din punct de vedere simbolic
Grația și libertatea de mișcare sunt principalele calități ale unei articulații.
Când aceasta devine rigidă sau se întărește, artrita poate fi asociată cu o formă de rigiditate a gândirii (gânduri cristalizate), a atitudinilor și a comportamentelor.
Precum și a emoțiilor profunde, care ar trebui să fie exprimate în mod normal și care se manifestă prin această afecțiune.
Artrita apare atunci când sunt prea rigid, prea exigent, încăpățânat, intolerant, extrem de moralizator, critic sau mândru de mine însumi, de ceilalți sau de anumite situații din viața mea.
Suferința mea este adesea însoțită de un sentiment de vinovăție.
Mă simt constrâns de sistemul în care trăiesc și critic autoritatea care îmi restricționează libertatea.
Viața pare a fi o luptă continuă, în fiecare moment.
Am senzația că nu sunt iubit și apreciat la adevărata mea valoare, ceea ce mă face să simt o profundă dezamăgire și supărare față de viață, iar dispoziția mea este afectată.
Îmi exprim un spirit exagerat de raționalitate și sunt mereu critic, din orice motiv, din teama de viață și dintr-o formă de nesiguranță cronică.
Mă simt exploatat, fac anumite lucruri pentru a-i mulțumi pe ceilalți, nu din propria mea voință.
Adesea spun “da”, când, de fapt, aș vrea să spun “nu”.
Mă identific cu rolul victimei și acest lucru îmi convine, deoarece îmi este teamă de propria mea blândețe, tandrețe și iubire interioară.
Poate că în copilărie am suferit un traumatism și acum refuz să îmi recunosc emoțiile, de teama că “am suferit mult”.
Îmi permit (inconștient) să mă plâng și să acuz pe alții, pentru ca aceștia să înțeleagă cât de greu mi-a fost. Acest mod de manifestare este legat de sacrificiul de sine.
Artrita poate proveni, de asemenea, din felul în care mă tratez pe mine sau îi tratez pe ceilalți, mai ales în ceea ce privește critica.
În același timp, artrita generează o mișcare retrogradă; am senzația că sunt împins înapoi energetic, că cineva mă îndeamnă să aleg o altă direcție, în loc să merg înainte.
Din cauza fricii mele și a rigidității mele, emoțiile puternice legate de cauza și motivul pentru care aleg anumite direcții în viață pot genera sentimentul că sunt constrâns, limitat, imobilizat sau închis.
Mi-e greu să fiu flexibil (în atitudinea mea), să fiu deschis mental sau să rețin.
Artrita unei articulații indică faptul că nu mai primesc informații din ceea ce trăiesc.
Artrita la mâini (degete) mă determină să mă întreb dacă “fac cu adevărat ceea ce vreau eu?
Există oameni cu care nu mai vreau să dau mâna?
Sunt în stare să fiu stăpân pe afacerea mea?”
Mă simt vinovat, considerând viața un eșec, deoarece cred că nu o pot controla.
Libertatea și spontaneitatea mea de a “manevra” ceea ce se întâmplă în univers sunt limitate de rigiditatea și de autoritatea mea.
Mă încăpățânez să se întâmple lucrurile într-un anumit fel și refuz ajutorul celorlalți.
Mă găsesc într-o structură rigidă, pentru că îmi este teamă de necunoscut.
Dacă artrita apare la coate, mă întreb “Oare sunt inflexibil în schimbările de direcție pe care le fac în viața mea? Las pe ceilalți să fie liberi și să-și exprime întregul potențial?”
Dacă apare la genunchi: “În fața cui simt că trebuie să mă plec sau să înclin capul?”
La șolduri: sunt furios pentru că ceilalți nu îmi recunosc nevoile.
Îmi doresc ca ceilalți să răspundă așteptărilor mele, dar rar mă simt nevoit să le cer acest lucru.
Bazinul mă ajută în mișcare, iar atunci când apare frustrarea sau sentimentul de neputință, îmi blochez capacitatea de a mă mișca și blochez fluxul vieții în acea zonă.
De acum încolo, accept să-mi verific adevăratele intenții față de iubire.
Trebuie să-mi schimb modul de a gândi și să adopt o nouă atitudine față de situațiile din viața mea.
Prin deschiderea față de iubirea omniprezentă și exprimând-o mai liber, mai sincer, mai deschis și mai spontan, inima mea va străluci, iar eu îi voi respecta atât pe ceilalți, cât și pe mine însumi.
Prietenia, înțelegerea și iertarea sunt acum la îndemâna mea.
Afirmatii:
!Accept faptul că singura persoană asupra căreia am putere sunt eu însumi.
!Eu sunt creatorul vieții mele, iar ceilalți reflectă modul în care mă tratez pe mine însumi.
Dacă am grijă de mine, ceilalți vor face la fel.
