Afecțiunile genunchilor
Genunchii sunt articulațiile care ne permit să ne plecăm și să ne supunem ierarhiilor, fie ele normale sau superioare, și sunt esențiali pentru mișcare și direcție.
Când mergem, genunchii implică întregul corp în mișcare.
Ei reflectă gradul nostru de flexibilitate și amortizează șocurile atunci când presiunea devine prea mare.
Reprezintă, de asemenea, perseverența și indecizia noastră.
Genunchii pot fi afectați dacă ne devalorizăm în ceea ce privește aspectul fizic sau performanțele sportive.
Dificultatea de a îndoi genunchii indică o anumită rigiditate, adesea cauzată de un ego puternic și orgolios, sau de teama de a pierde libertatea.
Un genunchi flexibil și ușor de îndoit este un semn de modestie și deschidere, indicând că ne putem asculta cu ușurință vocea interioară.
Genunchii sunt esențiali pentru menținerea poziției sociale și a statutului nostru.
Genunchii sănătoși indică faptul că suntem deschiși față de ceilalți și față de schimbare.
Problemele genunchilor, fie că afectează oasele sau țesuturile moi, sunt legate de un conflict interior profund, implicând abandonul egoului și al orgoliului meu.
O afecțiune a genunchilor indică dificultatea de a alege între individualitatea mea (EU) și cea a unui grup (NOI).
Aceasta poate include relațiile mele în cuplu, familie, prieteni, organizații religioase, sociale sau politice, sau între cele două principii ale mele (masculin și feminin).
Când meniscul este afectat, trăiesc o dualitate interioară care mă face nervos și tensionat.
Mă simt prins între două direcții, agățându-mă de ceva sau de cineva, ori de părerea altora despre mine, ceea ce mă împiedică să avansez.
Dislocarea unui genunchi indică un dezechilibru în raport cu o persoană sau o situație, făcând genunchiul incapabil să susțină greutatea corpului meu.
Un genunchi instabil reflectă influențabilitatea și lipsa de încredere și convingere.
Oricare ar fi afecțiunea genunchilor, trebuie să mă întreb față de cine sau de ce am abdicat.
Poate fi vorba de o autoritate exterioară sau de viața în sine, simțind că port o greutate foarte mare.
Mă simt copleșit de responsabilități, iar genunchii mei cedează în ciuda mea.
Este necesar să îmi asum cuvintele și gesturile, ceea ce uneori necesită efort.
Pot trăi un eșec legat de un vis sau o ambiție, ceea ce mă face să îmi “plec” genunchii în semn de renunțare.
Dacă genunchii pocnesc, s-ar putea să simt că “pocnesc” și eu, temându-mă că voi ceda sub greutatea responsabilităților, presiunii și eforturilor.
Perfecționismul meu mă face să văd acest lucru ca pe un eșec sau cel puțin să fiu dezamăgit de mine și de performanțele mele.
În cazul bursitei, care afectează mai ales călugării sau persoanele religioase, trebuie să mă întreb ce conflict trăiesc în legătură cu spiritualitatea mea și cum aceasta îmi influențează viața.
Durerea resimțită atunci când ingenunchez (pentru a mă ruga, de exemplu) îmi amintește de conflictul interior și de nevoia de a decide pentru mine însumi ce vreau în viață și de a face schimbările necesare.
O astfel de situație poate duce chiar și la o criză spirituală.
Emoțiile reprimate cer să fie exprimate.
Trebuie să mă poziționez față de un aspect din munca mea (de acasă sau de la serviciu) care nu îmi place și care mă deranjează și să văd părțile bune ale acestuia.
Mi-e teamă că voi trăda pe cineva dacă mă pun pe mine pe primul loc și dacă am grijă de mine.
Pentru a înlătura afecțiunile genunchilor, trebuie să accept să fiu mai deschis față de cei din jurul meu și să îmi schimb felul de a fi în anumite aspecte.
Trebuie să învăț să merg în sensul curentului și să renunț la vechile mele idei.
Accept să ingenunchez în fața cuiva sau a unei situații, sau pur și simplu în fața vieții în general, pentru a primi ajutor și a fi deschis față de o nouă realitate pe care nu o puteam vedea înainte, deoarece eram prizonier în propriul meu univers.
Am întregul potențial necesar pentru a accepta noi responsabilități.
Dacă trăiesc frustrare și culpabilitate deoarece vreau să am dreptate tot timpul și dorința mea de a avea mai multă putere pe plan social este nesățioasă, mă opresc și mă întreb care sunt adevăratele mele valori, înainte de a reveni la esențial și a-mi asculta din nou inima, în loc să las supunerea să decidă totul.
Astfel, îmi permit să redescopăr creativitatea din mine și să îmi recapăt intuiția, care știe ce este bun pentru mine.
De acum înainte, sunt protejat de autoritatea mea interioară.
Acum am capacitatea de a mă mișca liber în orice situație!