Furia este o explozie a stării afective și un mod brut de exteriorizare a acesteia.

Se manifestă printr-o excitare atât fizică cât și verbală, care crește treptat până la țipete, aruncarea cu obiecte, agresivitate, tremurat etc.

Furia este un strigăt de alarmă spontan, manifestarea unei revolte interioare, o nemulțumire violentă, însoțită de agresivitate.

Înainte de vârsta de doi ani, este o simplă modalitate de a reacționa sau de a exterioriza o stare de rău (frig, foame etc.), dar mai târziu devine mai mult o metodă de opoziție decât de reacție la interdicții, putând deveni un mijloc de șantaj afectiv sau de dominare.

Aceste emoții care mă invadează se manifestă, în general, la nivelul ficatului, prin apariția unor toxine care pot declanșa o criză de ficat.

Gândurile mele se amestecă, se invalmășesc, se amplifică până când nu mai văd limpede.

Îmi crește tensiunea și devin roșu de furie.

Ce anume mă deranjează atât de tare și cine mă face să explodez?

Trăiesc frustrări foarte mari și nu sunt capabil să mă afirm.

Mă simt invadat de ceva sau de cineva.

Vreau să alung acele lucruri și folosesc furia ca mijloc de exprimare.

Îmi este greu să fiu introspectiv și să admit că sunt lucruri pe care trebuie să le schimb.

Vreau să rămân ferm pe poziție.

Dacă sunt furios, este important să caut cauza care a provocat această stare.

Este posibil să trăiesc un sentiment de slăbiciune, de frustrare, de neînțelegere, de neputință etc.

Acesta poate fi exagerat sau amplificat printr-o emotivitate prea mare sau de impulsivitatea mea.

Când identific cauza, îmi dau seama că acel conflict se repetă inconștient și poate proveni din situații nerezolvate din copilărie.

Astfel, integrarea lor va fi mult mai rapidă.

Acceptare

Accept să mă deschid în fața iubirii pe care o pot manifesta aici și acum.

Sunt atent și vigilent la toate semnele care indică o eventuală furie și nu mă las inutil prins de aceasta.