Insomnie
Incapacitatea de a dormi reflectă o frică profundă de a mă abandona și de a mă lăsa purtat de somn.
Trăiesc o stare de nesiguranță și doresc să controlez tot ce se întâmplă în viața mea.
Totuși, când dorm, „facultățile mele mentale” dorm și ele, iar eu devin mai vulnerabil, deoarece simțurile mele sunt mai deschise către necunoscut.
Pentru a evita somnul, îmi țin mintea ocupată cu tot felul de idei și scenarii, chiar și fictive.
Viața mea este marcată de anxietate, vinovăție și uneori un fel de paranoia.
Am impresia că cineva din jurul meu îmi vrea răul și simt nevoia să veghez constant.
Simt un pericol în timpul nopții, ceea ce mă împiedică să adorm.
Deseori am impresia că ceva nu este în regulă.
Aceasta poate proveni din sentimentul că ego-ul meu sau supraviețuirea mea au fost deja amenințate într-un anumit fel, mai ales dacă am suferit traume profunde între trei și cinci ani.
Pot simți o nervozitate extremă și să îmi fie greu să iau decizii.
Când merg la culcare, rămân doar eu cu mine: fără copii, soț, sau colegi de serviciu.
Sunt deconectat de lumea exterioară și nu aud decât ceea ce se întâmplă în interiorul meu.
Dacă sufăr de insomnie și îmi neg sunetele interioare, activitatea mea mentală, conversația mea cu mine însumi nu se poate opri și astfel fug de somn.
Dacă îmi pun prea multe întrebări și mă îngrijorez constant, manifest astfel lipsa de încredere în mine și în ceilalți.
Trăiesc tulburat în loc să am încredere că merit și că mi se va întâmpla tot ce este mai bun.
Insomnia poate reactiva frica de necunoscut și întuneric.
Poate fi legată de vinovăție, fie conștientă, fie inconștientă.
Pot avea impresia că „nu merit să mă odihnesc” din diverse motive: poate că mă simt vinovat că nu am reușit în viață sau că nu am făcut tot ce trebuia pentru copiii mei.
Sau poate am ajuns să cred că somnul „este o pierdere de timp” deoarece am atât de multe de făcut.
Glanda timus este foarte legată de somn și de energia inimii.
Astfel, insomnia poate avea legătură cu capacitatea mea de a mă iubi pe mine însumi, de a avea încredere în iubire și, implicit, în viață.
Acceptare
Accept să mă relaxez, să respir mai bine și să renunț la control, găsindu-mi pacea sufletească pentru a lăsa somnul să intre în viața mea.
Învaț să am încredere în mine și știu că „pământul va continua să se învârtă” chiar dacă îmi permit câteva momente de odihnă.
Mă relaxez, știind că sunt mereu îndrumat și că vocea mea interioară știe ce este mai bine pentru mine.