Inimă – Atac de Cord și Presiuni Emoționale

Inima poate fi asociată atât cu iubirea și compasiunea, cât și cu sentimente opuse precum ostilitatea, ura sau respingerea.

Atacul de cord survine adesea în perioade din viața mea când competiția este intensă sau când simt presiunea financiară, adăugându-se unei lipsuri de afecțiune din partea familiei și a celor apropiați.

Viața devine o luptă continuă. Înfrunt stresuri puternice care mă provoacă.

Pentru mine, este totul sau nimic, iar viața își pierde sensul în caz de eșec.

Mă pierd în mii de proiecte și nu mai sunt conectat cu propriul meu interior și nici cu cei din jurul meu.

Simt că inima mea se atrofiază din cauza separării dintre sentimentele mele, implicările mele și ritmul natural al Universului.

Nu mai găsesc plăcere în nimic, acțiunile mele nu mai vin din inimă.

În loc să îmi ascult corpul și inima, mă retrag tot mai mult.

Totul devine programat și compartimentat.

De multe ori, am impresia că resping pe ceilalți, când de fapt mă resping pe mine însumi.

Mă simt singur, lipsit de iubire.

Nu cred că am dreptul să îmi permit să mă opresc; simt că nu pot trăi decât dacă lucrez continuu. Adesea, am impresia că ceilalți mă disprețuiesc, dar în realitate sunt eu cel care se disprețuiește pe sine.

Îmi doresc să mă descurc singur, dar uneori simt nevoia să cedez, să las totul în urmă pentru că este prea mult.

Simt că nu mai am puterea să lupt.

Cu cât mă îndepărtez mai mult de ceilalți, cu atât mă apropii mai mult de o moarte afectivă. Am senzația că devin o ruină.

Simt că trebuie să lupt, să depășesc limitele pe care mi le-am impus și care acum mă împiedică să ating un alt nivel de iubire și acceptare.

Când mă refugiez în raționalitatea mea și îmi închid corpul pentru a nu mai simți emoțiile zilnice, acesta devine rigid și îmi scad șansele de a înțelege și ierta, atât pe mine cât și pe ceilalți, pentru a vindeca rănile interioare.

Accept faptul că trebuie să urmez fluxul și să îmi acord timpul necesar pentru a accepta tot ceea ce viața îmi oferă și pentru a redescoperi liniștea interioară.

Acceptare

Este o oportunitate să îmi reevaluez prioritățile și să văd ce este cu adevărat important.

Accept că există aspecte ale personalității mele pe care am refuzat să le văd și știu că am toată forța necesară să mă uit în oglindă și să mă accept așa cum sunt.

Îmi recunosc emoțiile pentru a relua contactul cu partea mea afectivă, care mă ajută să experimentez viața la maxim.

Accept faptul că merit să fiu iubit și să primesc ajutorul celorlalți.