Cancer (în general) și cauzele emoționale ale lui
Cancerul, cunoscut și sub numele de tumora malignă, este una dintre cele mai răspândite boli ale secolului XX.
Acesta se dezvoltă din celule anormale, canceroase.
Sistemul imunitar, care nu mai recunoaște celulele sănătoase de cele bolnave, nu reacționează în prezența acestora, iar celulele nesănătoase se răspândesc rapid în corp.
Oamenii pot avea celule precanceroase în organism, dar sistemul imunitar, adică sistemul natural de apărare din corpul nostru, le anihilează înainte ca acestea să devină canceroase.
Deoarece aceste celule se dezvoltă în mod incontrolabil și fără oprire, pot afecta funcționarea unui organ sau a unui țesut, putând astfel să afecteze părțile vitale ale organismului.
Când aceste celule invadează diverse părți ale corpului, vorbim despre cancer generalizat.
Cancerul este în primul rând legat de emoțiile refulate, de resentimentele profunde, care datează uneori de mult timp, față de ceva sau de o situație care mă tulbură încă și astăzi și față de care nu am îndrăznit niciodată să-mi exprim sentimentele profunde.
Adesea există o legătură cu unul sau mai multe aspecte ale vieții mele de cuplu.
Chiar dacă cancerul poate apărea foarte repede, în urma unui divorț dificil, a pierderii unui loc de muncă, a pierderii unei ființe dragi etc., de obicei este rezultatul mai multor ani de conflict interior, de culpabilitate, de răni, de supărări inconsolabile, de ranchiună, de ură, de confuzie și de tensiune, care mă macină.
Trăiesc disperare, respingere de sine, mă simt nenorocit.
Mă macină mereu același sentiment de eșec.
Ceea ce se întâmplă în exterior este doar reflectarea a ceea ce se întâmplă în interiorul meu, ființa umană fiind reprezentată de celule și mediul de viață, iar societatea, prin țesuturi.
În majoritatea cazurilor, dacă sufăr de cancer, sunt o persoană iubitoare, devotată, plină de atenție și de bunătate față de ceilalți, foarte sensibilă, care răspândește iubire și fericire în jurul său.
În tot acest timp, emoțiile mele personale sunt refulate foarte adânc în mine.
Îmi găsesc alinarea și satisfacția în exteriorul meu, nu în interior, deoarece am un respect de sine foarte scăzut.
În timp ce mă ocup de toată lumea, îmi neglijez nevoile personale.
Mă simt neputincios în a-mi schimba viața.
Această neputință provine din faptul că am impresia că nu am nicio putere asupra vieții mele.
Las această putere în grija unei autorități mai mari decât mine, din exteriorul meu.
Nu mai sunt în contact cu corpul meu și cu emoțiile mele.
Sunt pierdut deoarece nu mă definesc decât prin intermediul celorlalți.
Nu mai am nicio identitate.
Am devenit un străin față de mine însumi.
Îmi cedez locul celorlalți, îmi neglijez celulele sănătoase, care reprezintă identitatea mea și care sunt înlocuite de celule străine, care nu își au locul în corpul meu.
Dar, deoarece binele celor din jurul meu este deasupra binelui meu, decid că eu nu valorez nimic și că îi pot lăsa pe ceilalți să mă invadeze.
Evit să îmi iau viața în mâini și mă consider incapabil de acest lucru.
Deoarece mi se pare că viața nu îmi mai aduce nimic, mă predau și nu mai am pofta de a trăi. La ce bun să lupt?
Dacă trăiesc multe emoții puternice, ură, culpabilitate, respingere, voi fi foarte vulnerabil, la fel ca și celula.
Celulele mele sănătoase se întorc împotriva mea și celulele bolnave preiau controlul.
Mă simt chiar responsabil de problemele și de suferințele celorlalți și vreau să mă autodistrug.
Celulele canceroase trăiesc în izolare, la fel ca mine, care vreau să mă retrag în mine în fața unei situații pe care îmi este
