Cum ne putem vindeca rănile și cum putem scăpa

Chiar înainte de a veni pe lume, esența ta divină atrage sufletul spre mediul și familia de care vei avea nevoie în viitoarea ta viață.

Această atracție este determinată atât de ceea ce nu ai reușit încă să trăiești în iubire și acceptare în viețile anterioare, cât și de ceea ce părinții tăi viitori au de încheiat prin intermediul unui copil ca tine.

Acest lucru explică de ce, în general, părinții și copiii au aceleași răni care necesită vindecare.

La naștere, nu mai ești conștient de tot acel trecut, deoarece te concentrezi mai ales pe nevoile sufletului tău, care își dorește să te accepți în întregime – cu calitățile, defectele, punctele forte, slăbiciunile, dorințele și personalitatea ta.

Cu toții avem astfel de nevoi. Totuși, la scurt timp după naștere, începem să observăm că atunci când ne manifestăm autentic, acest lucru deranjează lumea adulților sau pe cei din jurul nostru.

Ajungem să credem că a fi noi înșine nu este bine sau corect.

Această descoperire dureroasă provoacă, mai ales la copii, accese de furie.

Aceste episoade devin atât de frecvente încât începem să le considerăm normale, numindu-le „crizele copilăriei” sau, mai târziu, „crizele adolescenței”.

Chiar dacă sunt acceptate ca fiind normale, ele nu sunt ceva firesc.

Un copil care este echilibrat și are libertatea de a fi el însuși nu trece prin astfel de crize. Din păcate, astfel de copii sunt rari.

Am observat, în schimb, că majoritatea copiilor parcurg patru etape:

După ce a experimentat bucuria de a fi el însuși, copilul ajunge în prima etapă a vieții să simtă durerea cauzată de faptul că nu i se permite să acționeze astfel tot timpul, ceea ce îl face să treacă în a doua etapă.

Apoi urmează o perioadă de crize și revoltă, adică a treia etapă.

În cele din urmă, în a patra etapă, copilul se resemnează pentru a reduce suferința și își creează o nouă personalitate, conform așteptărilor celorlalți.

Mulți oameni rămân blocați în a treia etapă pentru toată viața, manifestându-se mereu prin reacții de furie și situații de criză.

În timpul celei de-a treia și a patra etape, ne creăm diverse măști (noi personalități) pe care le folosim ca mecanisme de apărare împotriva suferinței trăite în etapa a doua.

Rana interioară poate fi asemănată cu o rană fizică veche pe care o ai pe mână și pe care ai ignorat-o și nu ai îngrijit-o corespunzător.

Ai preferat să o acoperi cu un bandaj pentru a nu fi vizibilă. Acest bandaj este echivalentul măștii.

Ai crezut că, procedând astfel, vei putea pretinde că nu ești rănit.

Dar crezi că aceasta este cu adevărat soluția?

Bineînțeles că nu! Știm cu toții acest lucru, însă ego-ul nostru nu-l înțelege.

Aceasta este una dintre modalitățile prin care ne păcălește.

De fapt, de fiecare dată când ne simțim răniți, ego-ul nostru este cel care vrea să creadă că altcineva este responsabil. În esență, încercăm să găsim un vinovat.

Cu cât dăm mai mult vina pe alții sau pe noi înșine, cu atât mai des se repetă aceeași experiență.

Acuzarea nu face decât să sporească nefericirea. Pe de altă parte, dacă privim cu compasiune partea din noi care suferă, evenimentele, situațiile și persoanele din jurul nostru vor începe să se schimbe.

Corpul nostru este suficient de inteligent pentru a găsi mereu un mod de a ne arăta ce avem de rezolvat.

De fapt, divinitatea noastră interioară folosește corpul pentru a ne transmite mesaje.

Părintele cu care ne înțelegeam cel mai bine în adolescență este adesea cel cu care avem cele mai multe aspecte de încheiat.

Este dificil să acceptăm că purtăm resentimente tocmai față de părintele pe care îl iubim cel mai mult.

Prima reacție la această idee este, de obicei, negarea, urmată de furie.

Dar, după ce depășim aceste reacții, suntem pregătiți să înfruntăm realitatea – iar acesta este începutul procesului de vindecare.

Câteva mijloace prin care veţi afla că rănile voastre sunt pe cale de vindecare:

Rana de RESPINGERE este pe cale de vindecare atunci când vă veţi afirma tot mai mult si veţi îndrăzni să vă ocupaţi locul care vi se cuvine.

Mai mult, dacă vi se pare că cineva uită de existenţa voastră, puteţi să vă simţiţi foarte bine asa cum sunteţi. Veţi trăi mult mai puţine situaţii in care vă va fi frică că veţi intra in panică.

Rana de ABANDON este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri si veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi.

Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte si chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

Rana de UMILIRE va fi pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi.

Veţi prelua mai puţine responsabilităţi si vă veţi simţi mai liberi. Veţi înceta să mai fixaţi limite pentru voi însivă.

Veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant si că îi deranjaţi pe ceilalţi.

Rana de TRĂDARE este pe cale să se vindece când nu veţi mai trăi atâtea emoţii în momentul în care cineva sau ceva vă va schimba planurile.

Vă veţi da drumul mai usor. Precizez că a-ţi da drumul înseamnă să încetăm să mai fim atasaţi de rezultate, să încetăm să mai vrem ca totul să se întâmple conform planurilor noastre.

Nu veţi mai căuta să fiţi în centrul atenţiei. Când sunteţi foarte mândri de voi, în urma unei reusite, vă va fi foarte bine chiar dacă ceilalţi nu vă recunosc meritele.

Rana de NEDREPTATE este pe cale de a se vindeca, când vă veţi permite să fiţi mai puţin perfecţionisti, să faceţi greseli fără să fiţi furiosi sau critici.

Vă veţi acorda dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul si fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.