Nanismul

Nanismul este o anomalie caracterizată prin o talie mică, comparativ cu statura medie a celor de aceeași vârstă, sex și rasă, fără afectarea funcției sexuale sau intelectuale, ceea ce îl diferențiază de infantilism (gigantismul fiind opusul, caracterizat prin o creștere anormal de mare).

Creșterea se produce rapid, iar sistemul osos și glandele pot avea deficiențe semnificative.

Nanismul sugerează că, în mod inconștient, doresc să rămân copil cât mai mult posibil.

Simt că sunt diferit de ceilalți și nu mă simt în conformitate cu normele sociale.

Am adesea un complex de inferioritate, considerându-mă “pitic” din toate punctele de vedere. Îmi doresc să mă ascund în spatele altora pentru a simți o anumită siguranță.

Tind să mă retrag în mine însumi și să trăiesc după reguli stricte, crezând că astfel voi controla mai bine viața mea și voi avea o siguranță mai mare.

Ideea de a crește implică pentru mine trecerea la maturitate, cu toate responsabilitățile asociate, ceea ce poate fi înspăimântător, iar corpul meu poate refuza să crească într-un astfel de context.

Acceptare

Accept să cresc, atât fizic cât și emoțional, să îmi îndeplinesc evoluția spirituală.

Fiecare etapă a evoluției mele aduce noi provocări, iar sufletul meu are resursele necesare pentru a le înfrunta.

Maturitatea îmi aduce înțelepciune și o forță interioară crescută.

Prin eliberarea de convingerile limitative, îmi dau seama că aleg să fac față situațiilor, știind că sunt ghidat și protejat de o sursă superioară.

Îmi asum fiecare zi cu iubire necondiționată.

În cazul gigantismului, acesta indică sentimentul de a fi prizonier în propriul corp și în propriile emoții, dorința de a evada cu orice preț din această stare.

Mă simt sufocat și refuz să mă supun oricărei autorități.

Impresia falsă de putere și control pe care o am când sunt mai înalt decât ceilalți mă face să mă simt copleșit de evenimentele vieții în general.

Dorința de a accelera trecerea prin ciclul vieții poate duce la ignorarea mișcărilor naturale ale existenței.

Accept să îmi asum controlul asupra vieții mele.

Încetinesc ritmul lucrurilor, fiind conștient de sentimentele mele și învățând să le canalizez într-o energie pozitivă care să aducă mai multă iubire și libertate.

Acord o atenție specială obiectivelor mele de viață.

Mă împac cu sinele meu și renunț să mă mai forțez să alerg mai repede decât pot.

Singura autoritate care contează este vocea mea interioară, care îmi arată drumul către o eliberare tot mai profundă în fiecare zi.