Depresia nervoasă. O stare patologică din punct de vedere emoțional

Depresia nervoasă, cunoscută simplu ca depresie, este o stare patologică caracterizată prin tristețe profundă, însoțită de suferință morală, pierderea respectului de sine și o încetinire a funcțiilor psihomotorii.

Depresia se manifestă prin sentimente de devalorizare și culpabilitate, care mă roade interior, fiind două elemente fundamentale ale acestei stări.

Imediat ce reușesc să rezolv unul dintre aceste două aspecte, voi putea ieși din depresie.

În momentele în care mă simt deprimat, trăiesc o nefericire profundă și am senzația că nu valorez nimic.

Uneori, mă simt vinovat pentru ceea ce sunt.

Tendința mea este să trăiesc în trecut și să îmi fie dificil să mă desprind de el.

Prezentul pare inexistent, iar viitorul mă îngrijorează.

Îmi este greu să trăiesc în prezent și prefer să rămân ancorat în trecut.

Actualitatea mă lasă indiferent și nu am motivație să fac nimic.

Pentru a evita frustrarea, în special în plan sexual, îmi inhib toate dorințele.

Nu am chef să am grijă de mine.

Este crucial să fac o schimbare în modul meu de a percepe lucrurile acum, deoarece prezentul nu mai este ca în trecut.

Depresia este adesea o etapă crucială în viață, cum ar fi în adolescență, deoarece mă obligă să mă redefinesc complet.

Îmi doresc cu orice preț o viață diferită.

Sunt tulburat între idealurile mele (visele mele) și realitate (ceea ce se întâmplă), între cine sunt și cine vreau să fiu.

Există un dezechilibru interior, poate de natură chimică sau hormonală, iar individualitatea mea este confuză.

Mă simt limitat în propriul meu spațiu și îmi pierd plăcerea de a trăi, esența existenței mele.

Mă simt inutil, nefericit, obosit, o povară pentru cei din jur.

Am tendința de a mă lăsa ușor și de a vrea să renunț la tot, să mă retrag.

Îmi provoacă multă presiune faptul că îmi reprim emoțiile în adâncul meu.

Când presiunea devine prea mare, apare depresia; alții sunt obligați să preia o parte din responsabilitățile mele.

Această presiune poate proveni și de la părinții mei sau de la partenerul/partenera de viață, de la șeful meu, sau pur și simplu din societate.

Obligația de a reuși, de a avea o reputație bună, de a oferi imaginea celui care a reușit în căsnicie, în viața de familie, toate acestea contribuie la creșterea stresului meu.

Mă întreb tot mai des dacă nu mi-am fixat prea sus țacheta și imediat ce apare un eveniment care răstoarnă totul, apare și depresia.

Mă simt presat, neputincios și inferior.

În alte cuvinte, depresia își are originea în relația mea cu propriul meu teritoriu, adică ceea ce îmi aparține, spațiul meu vital, fie că este vorba despre persoane (părinții mei, copiii mei, prietenii mei etc.), animale (câinele meu, peștii mei etc.) sau lucruri (munca mea, casa mea, mobilă etc.).

Conflictul pe care îl trăiesc poate fi legat de o dispută referitoare la teritoriul meu, pe care simt că îl pierd, de o ceartă recurentă cu privire la teritoriu și care mă afectează (de exemplu, certurile obișnuite între frați și surori) sau de ceva ce am pierdut deja și față de care îmi reproșez anumite cuvinte sau gesturi.

Câteva expresii care arată cum mă pot simți includ: “Mă sufoc!”, “Îmi iei aerul!”, “Vreau spațiu!”.

Uneori simt și o dificultate în a delimita sau a-mi marca spațiul personal, teritoriul.

Ce anume îmi aparține doar mie și ce aparține celorlalți?

Sunt adesea nemulțumit de situațiile care implică un membru al familiei.

Persoanele depresive sunt frecvent influențate puternic de mediul lor.

Simt tot ceea ce se întâmplă în jurul meu și acest lucru îmi anulează sensibilitatea, ceea ce duce la un sentiment de limitare și impresia că sunt invadat de ceilalți.

În loc să am o anumită detașare, trăiesc totul prea intens, ceea ce îmi consumă multă energie în mod inutil.

Chiar dacă aș lupta, știu că aș pierde.

Am tendința de a nu finaliza ceea ce încep.

Mi se pare extrem de copleșitor sentimentul că tot ceea ce fac nu este suficient de bun.

Pot avea tendințe autodistructive.

Sunt nostalgic, mă retrag în carapacea mea, docil ca un câine, pentru a nu deranja pe nimeni.

Am impresia că sufer și că voi muri.

Râsul nu mai face parte din viața mea.

Uneori, pot avea și o “nevoie de atenție”, pentru a mă ajuta să mă valorizez.

În acest caz, depresia devine un mijloc inconștient pentru a manipula cei din jur.

Pot consuma multă energie într-un proiect sau într-o activitate care îmi place, dar acest lucru nu este întotdeauna cea mai bună soluție pentru mine.

Viața îmi va oferi mereu altceva, ceva care poate fi mai bun pentru mine, dar sunt atât de concentrat pe obiectivul meu că nu observ toate binecuvântările care mi se întâmplă.

Este important să învăț să am o viziune de ansamblu asupra evenimentelor și să înțeleg că ceea ce mi se întâmplă este mai bun decât ceea ce mi-am dorit.

Depresia postnatală apare la câteva săptămâni sau luni după naștere.

Mă simt descurajat, teamă că nu mă voi descurca și nu știu ce să fac.

Bebelușul poate fi temporar un umplutură pentru un gol interior.

Mă confrunt cu mine însumi, cu acest gol și cu singurătatea pe care o simt.

Datorită lipsei de încredere în propriile mele capacități și resurse, simt că nu voi reuși.

Toate acestea pot fi amplificate de amintiri dureroase din propria mea copilărie sau de la nașterea mea.

Indiferent de motivul depresiei, acum verific cauzele suplimentare ale stării mele depresive.

Poate am experimentat o presiune în copilărie?

Care sunt evenimentele semnificative din copilărie care fac acum să simt că viața mea este lipsită de sens?

Care este drama din viața mea care încă mă roade interior?

Este vorba despre pierderea unei ființe dragi, a rațiunii mele de a trăi sau a direcției mele de viață pe care nu mai reușesc să o găsesc?

Fuga de responsabilități și de realitate nu îmi aduce beneficii (cum ar fi gândurile sinucigașe), chiar dacă pare a fi soluția cea mai ușoară.

Este important să identific responsabilitățile mele, deoarece voi avea nevoie de ceva mai puternic decât antidepresive pentru a depăși depresia; trebuie să ajung la rădăcina ei, să vindec răul din suflet.

Depresia de scurtă durată este o tulburare depresivă caracterizată prin perioade de tristețe, dezgust, slăbiciune, copleșire și descurajare.

De obicei, durează o perioadă scurtă (o zi sau câteva zile).

Este cunoscută și sub numele de depresie sezonieră sau depresie de iarnă, apărând mai ales toamna și iarna.

Aceasta coincide cu scurtarea zilelor și cu diminuarea luminii.

Am nevoie mare de somn și mâncare, pe lângă simptomele caracteristice ale depresiei.

Întunericul tot mai accentuat îmi aduce aminte de laturile întunecate ale personalității mele și de situațiile conflictuale în care nu văd “lumina de la capătul tunelului” și pentru care nu găsesc soluții.

Privesc tot ce mi se întâmplă într-un mod negativ. Mă simt victimă și neputincios.

Mă retrag în mine însumi și întrerup orice formă de comunicare, chiar și cu mine însumi, pentru a evita orice analiză și asumare a responsabilității.

Acceptare

Accept să îmi acord o pauză în viață.

Privesc cu atenție ceea ce mi se întâmplă și accept să învăț lecțiile pe care le am de învățat.

Îmi concentrez atenția pe prioritățile mele și îmi dau seama că viața îmi oferă multe daruri.

Îmi permit să trăiesc momente frumoase, timp pentru odihnă și pentru a-mi regăsi resursele.

Astfel, devin stăpân pe propria viață și am energia necesară pentru a duce la bun sfârșit toate proiectele mele.

Accept să fiu unic. Am tot ceea ce îmi trebuie pentru a-mi schimba destinul și pot alege conștient să las viermele să se transforme în fluture.

Îmi asum alegerea între “a abandona” și “a lupta”.

Încep să fiu mai disciplinat, să încep lucrurile și să le duc până la capăt.

Prin responsabilitate, câștig mai multă libertate și eforturile mele sunt recompensate.

Reîncep să visez, să fac proiecte și să îmi creez viața așa cum îmi doresc, respectând cine sunt.

Nu mai am nevoie de aprobarea celorlalți.

Îi las pe alții să își trăiască viața și îmi acord dreptul și spațiul necesar pentru a mă dezvolta.

Nu mai car după mine sarcinile fără să le conștientizez.

Sunt simplu eu însumi.

Renunțând la presiunea inutilă pe care mi-o creez, depresia va dispărea.