Claustrofobia provine din cuvântul latin “claustra”, care înseamnă închidere.

Acest cuvânt derivă din “claustralis-claustrale,” referindu-se la “ceva care închide.”

Când suferi de această afecțiune, înseamnă că există o frică irațională de a fi sufocat sau prins într-un spațiu închis (ascensor, avion, peșteră sau tunel), unde nu ai control asupra a ceea ce se întâmplă.

Din această cauză, experimentezi angoasă în locuri “închise,” fie singur, fie cu alte persoane.

Angoasa poate avea originea în momentul nașterii, când ai trebuit să treci prin “tunelul” colului uterin, posibil preluând frica mamei din acel moment.

Frica poate proveni, de asemenea, din perioada petrecută în uter, un loc închis și sigur, iar contracțiile ce te-au forțat să ieși au provocat o frică puternică față de necunoscut.

Atunci când te afli din nou într-un spațiu închis, retrăiești acea frică intensă imprimată în tine.

Te simți prizonier și lipsit de putere într-o situație din care nu poți scăpa.

Ce trebuie să faci?

Verifică dacă această frică nu provine dintr-o credință sau fixatie mentală formată în primii ani de viață.

De obicei, această fobie este legată de o “teamă sexuală” apărută în copilărie.

Nu înseamnă neapărat că ai trăit o situație de abuz sexual, ci mai degrabă că acea frică a fost înregistrată în memoria ta afectivă, făcându-te să te simți prins sau temându-te că vei fi prins într-o astfel de situație.

Astăzi, îți reprimi frecvent pulsiunile sexuale, alimentându-ți vinovăția.

Afirmații

Accept să acționez și să mă eliberez de această vinovăție prin mijloacele care mi se potrivesc cel mai bine.

Adesea, este indicată psihoterapia pentru a curăța memoria emoțională și a-ți oferi o libertate interioară mai mare.

Întreabă-te: când mă simt prins și sufocat, este posibil să îmi reprim emoțiile și să mă simt prizonierul lor?

Am nevoie să îmi exprim creativitatea, dar emoțiile mă împiedică?

Am nevoie de aer, de spațiu, dar îmi dau oare dreptul să exist, să mă afirm, să ocup locul care mi se cuvine?

Dacă reușești să îți respecți nevoile, să îți ocupi locul și să te respecți pe tine și pe ceilalți, nu vei mai simți nevoia să fugi și te vei simți bine oriunde te-ai afla.

Accept să îmi reiau locul pe care l-am abandonat.

Afirm cine sunt. Îmi recâștig spațiul vital.

Îmi recunosc toate emoțiile pe care le trăiesc, fără să mă judec.

Îmi exprim latura creativă, ceea ce mă ajută să trăiesc la nivelul inimii mele și să fiu cu adevărat în contact cu esența mea divină.