Vocea reprezintă exprimarea de sine și creativitatea.
O emoție intensă, precum depresia sau neliniștea, poate duce la confuzie în ceea ce privește direcția în care te îndrepți sau modul în care interpretezi acea direcție, în funcție de emoția trăită.
Această emoție, resimțită la nivel sexual, poate avea repercusiuni asupra vocii și a corzilor vocale, deoarece al doilea centru de energie (sexual) este direct legat de gât, al cincilea centru de energie.
Sensibilitatea mea (hiperemotivitatea) a fost afectată și nu mai pot spune nimic, oricât aș încerca.
Simt că “mi se taie răsuflarea”.
Dacă îmi risipesc prea mult energia, mai ales după un șoc emoțional, se creează un gol interior în locul disperării mele, iar sunetele sunt “aspirate” de acest gol, ca și cum mi-aș înghiți cuvintele în gât.
Este important pentru mine să reiau contactul cu suflul comunicării interioare.
Poate această situație mă protejează, pentru că mă aflu într-o stare în care nu trebuie să vorbesc, nu îmi mai pot exprima secretele.
Oare folosesc vocea și corzile vocale într-un mod sănătos?
Ar trebui să fiu tăcut pentru un anumit timp? Se spune că “vorbele sunt bani” și “tăcerea e de aur”… sau, cineva sau ceva m-a redus la tăcere în mod forțat?
Este posibil să mă simt neputincios în exprimare, în general, pentru că am impresia că nu valorez prea mult.
Cred că este mai bine să tac decât să spun “prostii”.
Aș vrea atât de mult ca ceilalți să asculte ceea ce am de spus, să fiu recunoscut pentru ceea ce sunt, să fiu respectat.
Uneori mă simt foarte special, dar această stare durează foarte puțin și simt din nou neîncredere și culpabilitate, retrăgându-mă în mine însumi.
În loc să trăiesc pentru mine, trăiesc în funcție de ceilalți și, pentru că nu știu ce să spun tot timpul pentru a fi aprobat de ceilalți, prefer să tac: fie nu mai vorbesc, fie corzile mele vocale decid ele însele să nu mai emită sunete.
Afirmații
Accept să îmi exprim emoțiile, creativitatea și ideile în felul în care mă simt cel mai bine, respectându-mi limitele.
