Afazia reprezintă o dificultate în exprimarea și/sau înțelegerea limbajului oral sau scris, cauzată de o leziune localizată în creier.
Această tulburare implică pierderea memoriei semnelor obișnuite folosite pentru a exprima ideile către ceilalți.
Centrul limbajului se găsește în emisfera stângă a creierului, responsabilă cu cititul, vorbitul, număratul, analiza, reflecția și stabilirea relațiilor.
Această parte a creierului corespunde laturii mele Yang, adică emiterii și acțiunii.
În cazul în care sufăr de această afecțiune, analizez modul în care îmi transmit mesajele.
Poate că inconștientul meu se teme că nu voi fi înțeles sau am îndoieli legate de abilitatea mea de exprimare.
Simt o anxietate la gândul de a mă exprima, ezitând de frica de a provoca reacții puternice în jurul meu.
Astfel, mă rezum la suprafață și evit să explorez în profunzime subiecte care nu-mi plac.
Mă simt într-o contradicție, ca și cum aș fi închis într-o închisoare, dar în același timp eliberat, pentru că nu trebuie să mă justific sau să explic totul.
Îmi este teamă că ceilalți mă vor judeca și, din lipsă de încredere, vreau să controlez totul.
Afirmații
Accept evenimentele vieții la nivelul inimii, fără să le supun unui riguros proces de raționalizare.
Îmi aleg conștient cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce trebuie să spun, eliberându-mă astfel de fricile, îndoielile și nesiguranțele.
Îndrăznesc să fiu autentic, exprimându-mi suferințele și dezamăgirile, știind că acesta este cel mai eficient mod de a mă elibera de secrete și de suferință.
Îmi regăsesc astfel pacea interioară și dorința de a explora universul, de la care m-am deconectat.
