Aftele bucale

Afta este o leziune superficială pe mucoasa bucală, caracterizată printr-o mică protuberanță albă, uneori cu o margine roșie, care poate apărea și pe mucoasa genitală.

Este asociată cu o febră, care nu se manifestă vizibil.

Apare deoarece reacționez ușor (sunt sensibil) la cei din jurul meu, la “vibrațiile” lor, la contextul unei situații. Sufăr în tăcere, cu gura închisă.

Afta poate indica, de asemenea, faptul că îmi este greu să prind rădăcini și că nu reușesc să mă exprim, să spun ceea ce cred și chiar să reacționez, deoarece cred că nu am puterea să fac acest lucru.

Nu mă simt capabil să fac lucruri importante.

Nesiguranța mea mă face să fiu “mut” față de ceea ce trăiesc, știind că dacă spun unele lucruri, se pot produce schimbări majore în viața mea sau se pot întoarce împotriva mea.

Simt că am ceva ce mă arde în gură, dar nu pot scoate afară acel lucru.

Sau am simțit o viclenie la care nu am putut răspunde, ca și cum aș fi obligat să diger acel lucru!

Poate fi vorba despre ceva ce am trăit legat de sexualitatea mea.

Este posibil ca, în copilărie, să fi trăit o situație în care m-am simțit stânjenit și în care nu am putut reacționa.

Iar dacă astăzi retrăiesc o situație asemănătoare, îmi voi aminti acea situație, chiar dacă inconștient, și astfel pot apărea aftele.

Cuvintele mele sunt fără efect și incomplete deoarece sunt nervos.

Rămân tăcut, fără să mă gândesc să mă revolt, dar totuși, nu mai suport, am ajuns la capătul puterilor.

Sensibilitatea mea fiind foarte mare, port tot felul de măști, joc teatru, de teama că voi intra în contact cu emoțiile mele profunde.

Sunt anxios și iritat.

Pot să mă culpabilizez, lucru care duce la diminuarea respectului față de mine.

Aș vrea mult să fac o mulțime de lucruri, dar nu reușesc.

Conștientizez faptul că, de obicei, refuz orice idee nouă, chiar dacă aceasta ar putea aduce schimbări pozitive în viața mea.

Dacă trăiesc o nedreptate, dezgust sau o insatisfacție ascunsă (în gură), dacă vreau să “îmi golesc inima”, pot face acest lucru fiind deschis și în armonie cu mine însumi.

Trebuie însă să îmi aleg cuvintele, deoarece risc să spun cuvinte grele, false, care vor să distrugă.

Am responsabilitatea de a mă exprima fără violență, altfel acea violență s-ar putea întoarce împotriva mea.

Iar pentru că aftele sunt foarte dureroase, imediat ce deschid gura pentru a spune ceva, simt durerea.

Acceptare

Dacă vreau ca situația să nu se agraveze, accept să mă exprim deschis și calm, începând de acum.

Înlocuiesc culpabilitatea cu încredere în capacitățile mele de adaptare, în înțelegerea mea, în intuiția mea, pe care o ascult tot mai mult.

Astfel îmi potolesc emoțiile și felul în care le exprim.